CAPITOLUL 1: MORFOLOGIA ANALITICÃ NUMERICÃ

(continuare)

1.3. Metode de prelucrare (continuare)

p. 30

1.3.4. Analogia absolută

           Studiul analogiilor se bucură de facilități deosebite în aplicația computerizată Compas. Analogiile se obțin din două perspective teoretice și metodologice diferite. Prima cale este cea numită analogia absolută. Numele poate să pară pretențios; el se justifică însă prin caracterul riguros al criteriilor, cât și prin faptul că odată constituit - sistemul lucrează singur (informaticienii denumesc acest fapt ca fiind un set dinamic).

           După clasificarea tipologică, după realizarea mediilor de grupă, se apelează aplicația “analogiei absolute” (compusă din trei sisteme de interogație)[58]. În esență, pentru toate reperele importante se stabilește un ecart de toleranță, care este diferit de la caz la caz; de exemplu, Ls ± 4, Fs ± 5, Li ± 3, Fi ± 8, etc (vezi volumul II, secțiunea I, lista E, p. 14). Se indică aplicației o “țint㔠(care este numărul de identificare al unei medii de grupă, respectiv “cu ce se aseamănă X?”, unde X este numărul de identificare) și se solicită rezultatul (care se obține instantaneu!). Ecartul a fost stabilit după experimente efectuate pe grupe numeroase, urmărind ca selecția grupei să producă selectarea membrilor aceleiași grupe[59], dar evident, și a mult-doritelor analogii. Ecartul foarte strâns aduce puține analogii, pe când ecartul mare va fi mai generos. Dat fiind că există o altă modalitate de a compara tipuri morfologice mai îndepărtate (infra: analogii relative), pentru analogia absolută am optat pentru condiții de selecție restrictive.

           Pentru a înțelege intuitiv esența procedeului, este ca și cum am căuta, într-o bază de date a poliției, o sosie mai mult sau mai puțin reușită a cuiva (persoană despre care avem toate datele necesare). Putem comanda analistului-programator următoarea temă: caută-mi un bărbat între 25 și 30 de ani, înalt de 1,80-1,85, brunet, ochi verzi (șeful poliției, în cazul dat, este o femeie), studii superioare (cel mai bine inginer), necăsătorit, domiciliat în Brașov sau pe o rază de 20 de km, măsura la pantof 42 sau 43, eventual. După numai un minut, șefa are surpriza să audă: “Nu există așa ceva. Toți bărbații care corespund descrierii sunt căsătoriți!”, sau din contră (dacă pretențiile nu sunt foarte mari), analistul poate prezenta o listă cu 20 sau 30 de nume, din care 12 chiar sunt ingineri, iar 5 dintre ei au măsura respectivă la pantof. Pentru a ne apropia și mai mult de situația noastră, ceea ce avem de cerut analistului trebuie să

p. 31

se refere numai la datele descriptive ale persoanei, locațiile (unele surpriză) urmând a ne fi comunicate: există 2 subiecți în București, unul la Craiova, dar nu mai puțin de 7 la Brașov, de unde concluzionăm că tipul somatic respectiv își are originea la Brașov. De aici aprofundăm cercetarea pentru a confirma sau infirma ipoteza.

           Capitolul 14 al lucrării prezintă numeroase aplicații ale analogiei absolute.

 

ÎNAPOI LA SUMAR VOLUMUL I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE - § 1.3.5. (analogii relative)


[58] Este vorba de un sistem de 3 queries: a) afișeză toate câmpurile cu criteriile de interes (I/a; Is/I; etc) și precizează un ID țintă (cel pentru care dorim să aflăm analogiile), adică oricare vas sau medie; b) afișează toate datele de referință, fără nici o restricție; c) are ca sursă queries a și b, necorelate (chiar dacă sună ciudat!), precizează ecarturile de toleranță pentru fiecare criteriu și afișează rezultatele finale; construcția acestui ultim query este destul de sofisticată și nu poate fi explicată în câteva rânduri. Nu este vorba despre un “secret tehnologic”, fiindcă nu cred în secrete, în epoca informaticii, când progresul va fi condiționat de capacitatea de acces rapid la informație și tehnologie. Toate detaliile bazei de date Compas (inclusiv stângăciile începutului, greu de corectat pe o unealtă în funcțiune) pot fi consultate pe CD-ul care va fi atașat tezei de doctorat.

[59] Nu este absolut necesar ca să fie selectați toți membrii unei grupe, fiindcă apar unele variații individuale mai mari (este suficient să fie respins un singur criteriu – din 15 – pentru ca obiectul să fie refuzat selecției). Acest fapt face ca în selecții să intre proporțional mai multe medii decât obiecte reale, fiindcă mediile au proprietatea de a corecta erorile, abaterile nesemnificative, relevând o formă ideală, adică o forma mentis.